Ce-ar fi dacă ne-am trezi în fiecare dimineață cu inimile pline de recunoștință pentru frumusețea lumii din jur, în loc să ne lăsăm pradă obiceiului de a judeca?
Suntem prea ocupați să ne concentrăm pe tot ceea ce înseamnă răutate. În loc să cultivăm bunătatea și înțelegerea, alegem să judecăm. Asta facem zi de zi. Ne-am îndepărtat de ceea ce înseamnă viață, de esența ei simplă.
Ne-am îndepărtat de pacea interioară, căutând satisfacție în perturbarea liniștii altora. Pacea interioară ar trebui să fie o stare naturală, dar pentru mulți dintre noi, ea apare abia atunci când reușim să provocăm disconfortul altora. Totuși vreau să vă reamintesc ceva.
Viața nu e o competiție. Nu a fost niciodată. În loc să ne concentrăm pe ceea ce fac alții, haideți să ne concentrăm pe cum putem deveni noi mai buni. Putem fi surse de inspirație prin acțiunile și realizările noastre, nu prin criticile aduse altora. Criticile vorbesc mai mult despre cei care le fac, decât despre cei care le primesc.
