Ieri, cu ocazia prăsnuirii Adormirii Maicii Domnului, într-o zi de mare sărbătoare, Muntele Sfânt al Rohiei în inima căruia se găsește astăzi o falnică mănăstire a prins viață.
Încă din zorii zilei, codrii seculari din imediata apropiere a mănăstirii au căpătat însuflețire datorită mulțimii impresionante de credincioși. Cu dragoste și cu frică de Dumnezeu, aceștia au străbătut fie cu mașina, fie la pas pe poteca împădurită, traseul care avea să-i conducă spre Mănăstirea „Sfânta Ana”, un nucleu al credinței. Lăcașul a aniversat ieri 100 de ani de existență duhovnicească dar și hramul sub a cărei ocrotire se află această sărbătoare: „Adormirea Maicii Domnului”. În Altarul de vară al mănăstirii, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, sub atenta prezență a unui număr semnificativ de creștini, de ordinul miilor odată cu orele amiezii.
După oficierea Liturghiei, a urmat un moment dedicat rememorării istoriei mănăstirii, în care Părintele Arhidiacon Vlad Verdeș a enunțat documentul aniversar, alcătuit cu ocazia centenarului mănăstirii: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și împreună cu lucrarea Duhului Sfânt, împlinitu-s-a anul acesta un secol de la minunata întemeiere a Mănăstirii „Sfânta Ana” – Rohia din Muntele cel Sfânt. Minunată a fost cu adevărat nașterea acestei mănăstiri și minunat a fost modul în care a hotărât Dumnezeu să ia ființă așezământul monahal (…) Pe o stâncă pe care s-a construit biserica mănăstirii și pe care străjuiește astăzi ca o adevărată ctitorie voievodală și biserica actuală. Construcția bisericii a durat 3 ani, 1923 – 1926, aceasta din cauza locului inaccesibil oricărui mijloc de transport, fapt pentru care materialele de construcție: piatră și cărămidă au fost urcate fie din mână în mână pe versantul din spatele actualei biserici, făcându-se un lanț uman de oameni. Copii mulți și maturi fie cu brațele ori desaga. A fost un efort supraomenesc. Așa a hotărât Dumnezeu, ca jertfa să fie imensă iar casa Maicii Domnului cu atât mai sfântă și iubită de popor”.
Evenimentul comemorativ s-a apropiat de final prin rostirea cuvântului de învățătură, urmat apoi de acordarea unor Distincții Culturale de către Preasfințitul Părinte Iustin, oficialităților care au avut o contribuție semnificativă în fondarea mănăstirii: Nicolae Noica – „Nicolae Monahul – cea mai prestigioasă Distincție Culturală a Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului”, Ciprian Olinici, Răzvan Bucuroiu – „Ordinul cultural Nicolae Steinhardt”; Ionel Bogdan, Dan Mihalache, Cătălin Cherecheș, Lucian Bode, Adrian Cozma, Dan Ivan, Alexa Florin, George Simion, Darius Pop, Vasile Craus, Nicolae Burzo, Mircea Man – „Plachete aniversare și o mini monografie”.
În semn de recunoaștere și aleasă mulțumire, Arhimandritul Macarie Motogna, a înmânat Preasfințitului Părinte Iustin o icoană a Maicii Domnului în mozaic: „Preasfinția voastră, preasfințite Episcop Părinte Iustin, pentru înnoirea vieții duhovnicești la Rohia începând din anul 1988, pentru rectitorirea ansamblului monahal și a vieții spirituale, pentru toată purtarea de grijă, pentru actul aniversar pe care l-ați alcătuit, vă rugăm să primiți din partea obștii monahale, o icoană frumoasă cu Maica Domnului în mozaic”.
Evenimentul s-a încheiat apoteotic prin cântarea pricesnei „O, Măicuță Sfântă”, prin ale căror versuri împrejurimile au fost captive într-o atmosferă înălțătoare, de o spiritualitate desăvârșită. Mănăstirea „Sfânta Ana” din Rohia se enumeră astăzi printre cele mai sfinte și iubite lăcașe de cult atât din Maramureș cât și din întreaga țară și reprezintă, după cum bine spune Preasfințitul Episcop Iustin, „o bogăție inestimabilă” a creștinătății.
