Biserica greco-catolică „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, păstrătoare a credinței și identității noastre

Biserica greco-catolică cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” se enumeră începând cu anul 1999 printre cele 8 reprezentante ale Patrimoniului UNESCO din Maramureșul nostru atât de prețios. Lăcașul se situează în localitatea Șurdești, un loc aflat la confluența cu Maramureșul istoric. Aici, la nici un km distanță de intrarea în localitate, pe un deal situat la margine de drum, întâlnim într-un peisaj învăluit de codri, o măreață biserică prin a cărui turn falnic și înalt, parcă străpunge cerul.  

Construită în anul 1721, pe parcursul a aproximativ 90 de ani de către comunitatea greco-catolică a satului, sub îndrumarea meșterului Ion Macarie în urma unei devastatoare invazii a tătarilor, biserica este recunoscută în istorie ca fiind drept lăcașul cu cel mai înalt turn din lume – asemenea unui deget care indică spre Împărăția Cerurilor. Dimensiune sa este de 72 de metri, începând de la baza solului. Acesta, prin a sa structură flexibilă, a fost realizat astfel încât să reziste în timp, iar în cazul unor vijelii puternice, construcția își reduce din înălțime. Biserica, a cărei temelie este realizată pe suprafața unor bucăți de piatră obținute de pe fundul mărilor, a fost construită din lemn de stejar de munte, tăiat și păstrat timp de 7 ani până la uscarea completă, material procurat doar în urma respectării unor datini stabilite din bătrâni: în zilele de post, lemnul nu era bine a fi tăiat și adus spre a-l folosi în construcție. Este bine de știut că în realizarea construcției, nu s-au folosit cuie de metal ci s-a recurs la utilizarea unei metode de îmbinare a lemnului, iar pe alocuri, se mai foloseau cuiele din lemn. 

Din punct de vedere estetico – compozițional, pridvorul, pronaosul, naosul și altarul bisericii sunt realizate respectând rigorile stilului baroc, un stil tradiționalist din acea vreme, aspect care oferă autenticitate edificiului, pe fond cu alte biserici și mănăstiri din Maramureș.

Pridvorul, adăugat ulterior construcției, cu rol de protecție împotriva umezelii, este partea bisericii care oferă o eleganță deosebită cu un puternic impact vizual prin realizarea arcadelor în tehnica prelucrării lemnului, „o taină pe care doar oamenii de demult o cunoșteau”, relatează Elena Bud, ghidul turistic din zonă.

Pridvorul

Imediat în spatele unei uși consolidate cu fier, întâlnim pronaosul, o încăpere împânzită de o mare de picturi murale, deteriorate sub amprenta sufocantă a trecerii timpului, realizate pe lemn de către diferiți artiști, dintre cei mai cunoscuți fiind Ștefan Zugravu din Șișești. Pictura a fost realizată la sfârșitul secolului al XVIII – lea, iar intenția de a nu interveni asupra ei cu acțiuni de reîmprospătare, este detaliul care face din acest loc, unul unic.

Pronaosul
Pictura murală executată pe lemn

Dincolo de pragul pronaosului, după intrare regăsim două icoane, una de-a dreapta și una de-a stânga, identificăm a treia parte a bisericii – naosul, o încăpere împodobită cu o varietate de motive tradiționale. Aici, într-un cadru deosebit, parcă pe o culme cu vedere spre trecut, regăsim detalii de o prețiozitate ieșită din comun, identitare pentru tehnica de lucru folosită la vremea respectivă, dar și pentru obiceiurile specifice: dincolo de pictura originală existentă în interiorul bisericii, observăm catapeteasma construită în rigorile stilului baroc în anul 1783, alcătuită prin îmbinarea unui număr consistent de icoane placate cu aur și candelabrele din lemn, realizate exclusiv manual, prin șlefuirea lemnului care funcționau cu lumânări. „Era o artă la ceea ce realizau oamenii mai demult. Iubeau ceea ce făceau și sunt lucruri la care s-a lucrat cu migală. Aici s-a văzut dorința de a realiza obiecte cu dragoste”, subliniază Elena Bud.  Peste pardoseala din piatră, din dorința de a menține bunăstarea credincioșilor pe parcursul programului liturgic, se găsesc preșuri tradiționale din lână, cu rol de creștere a temperaturii.

Naosul
Iconostasul realizat în stil baroc
Candelabrul 1
Candelabrul 2

În părțile laterale ale naosului se găsesc amplasate atât pe peretele din stânga cât și pe cel din dreapta, un număr de 4 cruci așezate în urma recomandărilor provenite din partea familiilor, care și-au pierdut apropiații în perioada invaziilor mongole. Acestea au fost amplasate ca un omagiu adus celor decedați, ale căror trupuri nu au putut fi recuperate și ia forma unui veritabil altar de rugăciune. În spatele iconostasului, regăsim altarul, împodobit de asemenea în stilul specific.

Crucile amplasate în biserică pentru cei adormiți
Altarul

În partea exterioară a bisericii, în lemnul pereților păstrat cu atâta grijă, identificăm două rânduri de geamuri de mici dimensiuni, cândva doar unul, geamuri realizate în anul 1834 cu rolul de a crește nivelul de luminozitate din interiorul bisericii.

Geam

 Tot pe exterior, se află ceea ce localnicii, denumesc „legământul bisericii”, o „sfoară” care se găsește de jur-împrejurul construcției, sculptată minuțios în lemnul care alcătuiește pereții.

„Funia” – legământul bisericii

În imediata apropiere a bisericii se află și cimitirul, prin ale cărei încărcături istorice impresionante, alocă bisericii o importanță și o valoare inestimabilă. Aici, într-un loc în care natura se manifestă liber, întrezărim adevărate monumente ale celor trecuți în neființă, cruci șlefuite din piatră care datează de peste 500 de ani, deteriorate în timp. Și pentru că urmările invaziilor mongole constau în distrugerea a tot ceea ce întâlneau în cale, peste mormintele în stil romanic existente aici, în formă de sarcofag, se puneau plăci șlefuite din piatră, iar începând cu anul 1951, plăci din beton, pentru a împiedica o potențială profanare datorată unei noi invazii. Tot aici, se regăsesc și cruci într-un stil deosebit, construite în forma unor aripi de înger, motiv ce ne trimite cu gândul la hramul celor doi Sfinți ai bisericii, Mihail și Gavril.

Cele mai vechi morminte – datează de peste 500 de ani
Morminte în stil romanic sub formă de sarcofag
Morminte cu cruci „arhanghelice” –  în formă de aripi

Atât în partea superioară a turnului, cât și în alte zone ale bisericii, regăsim la baza și în vârful crucilor o semilună, un detaliu care în mentalitatea populară are o simbolistică adânc înrădăcinată în istoria bisericii: „conform scrierilor biblice și imaginilor din cărțile religioase, semiluna pe orizontală apare la Fecioara Maria la picior, iar legenda ar spune că lucrul acesta reprezintă o protecție împotriva invaziei tătarilor, așadar protecția Fecioarei Maria”, informează Elena Bud.

Crucea la baza căreia se află semiluna

Biserica reprezintă o reală bijuterie tradițională, cu precădere în rândul localnicilor care ne-au transmis: Biserica aceasta este cea mai înaltă care a fost scrisă în istorie, pentru că datează de 3 secole. Este foarte fain și turnul, dar atunci când plouă și suflă vântul, scârțâie de la jumătate. Mă gândeam că Doamne ferește să nu se răstoarne dar oricum, unde e Casa Lui Dumnezeu, El nu permite să se întâmple nimic”, subliniază Sorina Crăciun, localnic.

Cunoscută atât la nivel național cât și internațional, biserica greco-catolică „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Șurdești, rămâne în contemporaneitate vestită datorită înălțimii sale impresionante, considerându-se în credințele populare că o structură cât mai înaltă a turnului este echivalența unor rugăciuni mai eficiente, căci în acest fel, acestea ar ajunge mai repede la Dumnezeu. Totodată, extrem de apreciată rămâne în acest areal și vopseaua, prin a cărei frumuseți unice, lăcașul reușește să se distingă de celelalte valori culturale autentice, pe care le denumim astăzi Monumente UNESCO.

Credit foto: Arhiva personală

Suport informațional: Elena Bud – ghid turistic local