Claire Wardle, expertă internațională în domeniul comunicării, definește dezinformarea astfel: „Dezinformarea este informație falsă creată și distribuită în mod deliberat, cu intenția de a înșela sau de a produce prejudicii.” Pornind de la această definiție, înțelegem de ce combaterea informațiilor false este esențială. În ultimii ani, fenomenul a devenit o problemă persistentă și gravă în spațiul public, vizibilă atât pe rețelele de socializare, cât și în mediul jurnalistic sau în emisiunile televizate.
Dezinformarea nu se limitează însă la mass-media. Ea se regăsește în numeroase domenii ale vieții cotidiene. Poate apărea sub forma unor produse „bio” a căror etichetă nu dezvăluie în totalitate ingredientele, a unui influencer care promovează în mod fals un joc aflat la reducere sau a unui politician care, pentru a câștiga sprijin public, recurge la exagerări și neadevăruri. Toate acestea reprezintă forme ale aceluiași fenomen, motiv pentru care orice cetățean trebuie să înțeleagă mecanismele prin care funcționează dezinformarea, indiferent de categoria socială sau profesională din care face parte.
Un exemplu recent poate fi observat în mediul online, unde circulă conținut ce promovează ideologii pro-ruse. Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a emis până la 400 de ordine de eliminare a materialelor care conțineau propagandă rusească. „De la începutul anului am emis, n-aș vrea să greșesc, dar peste 400 de ordine de eliminare… într-un ordin putem să trecem până la 400 de link-uri încadrabile la acest tip de conținut ilegal”, a declarat vicepreședintele CNA. Acest caz arată cât de periculoasă poate fi dezinformarea, mai ales atunci când este folosită ca instrument politic pentru a influența opinia publică. Scopul acestor materiale a fost, în acest context, normalizarea ideologiilor rusești și influențarea subtilă a opțiunilor electorale ale cetățenilor, în favoarea unor partide susținute indirect de Rusia. Dezinformarea funcționează ca o armă de destabilizare socială: subminează încrederea în instituții și erodează credibilitatea guvernului. Cea mai eficientă metodă de combatere este educația — formarea capacității oamenilor de a analiza critic o informație și de a identifica o știre falsă. Această educație poate fi realizată în școli, pentru tineri, dar și prin televiziune și platforme media, pentru adulți. De asemenea, site-urile de tip fact-checking joacă un rol important, deoarece verifică informațiile și arată care dintre ele sunt false sau manipulate.
Un model de bune practici este Finlanda, unde elevii învață încă din ciclul primar cum să identifice știrile false și să evite capcanele dezinformării. Rezultatul? Finlanda este considerată una dintre țările europene cu cel mai înalt nivel de alfabetizare mediatică. În concluzie, dezinformarea este o problemă reală și complexă, iar combaterea ei necesită informare, spirit critic și instrumente educaționale eficiente, accesibile tuturor cetățenilor.