Tu ai sindromul impostorului?

Un psiholog pe nume Pauline Rose Clance a realizat un test pe baza acestui subiect, care măsoară cât de mult interferează sindromul impostorului cu viața personală. Urmând acest link puteți găsi testul tocmai menționat.   
            Sindromul impostorului este o experiență internă ce transmite nesiguranță, neîncredere și falsa impresie că nu suntem exact ceea ce afișăm în fața oamenilor. Acest lucru nu ține cont de sexualitate, vârstă, etnie sau de statutul deținut în societate. Acest sindrom se manifestă prin îndoiala de sine, compararea cu alte persoane, suprasolicitarea, falsa idee că ne aflăm în punctul în care suntem pentru că am avut noroc și nu pentru munca grea depusă. Sindromul impostorului poate fi legat de alte sentimente de îndoială, cum ar fi frica de succes, frica de eșec sau autosabotajul. Persoana care se luptă cu acest sindrom e de părere că este singură și nu mai sunt alte persoane ca ea. Acest lucru duce la izolarea individului, iar sindromul impostorului se poate agrava. E foarte important să se conștientizeze faptul că mai sunt și alte persoane care au acest sindrom. De exemplu, Albert Einstein a avut sindromul impostorului: „Mândria exagerată a muncii mele de o viață mă face neliniștit. Mă simt forțat să mă gândesc la mine ca fiind un escroc involuntar.” Chiar dacă a câștigat premiul Nobel și a fost recunoscut pentru reușitele sale, avea îndoieli asupra valorii muncii sale.
             Chiar dacă acest sindrom este pus într-o lumină proastă, contează foarte mult cum îl percepe fiecare persoană. Poate fi ceva negativ, care afectează viața de zi de cu zi, sau poate reprezenta o motivație, un stimul care poate ajuta la evoluția persoanei în cauză. Gândurile negative pot fi oricând înlocuite de cele pozitive, atâta timp cât se vrea acest lucru.

În următorul link puteți citi despre cele 5 tipuri ale sindromului impostorului și în ce mod pot fi acestea combătute. [1]