Anual, pe 24 iunie, românii sărbătoresc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor cu numele de Sânziene sau Drăgaica.
Legenda spune că, Sânzienele sunt niște fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau câmpii şi dau puteri magice plantelor. Dacă sunt sărbătorite cum se cuvine, în noaptea de 23 spre 24 iunie, aceste zâne bune , fac culturile să rodească, dau prunci sănătoși femeilor măritate, înmulțesc pasările şi animalele şi tămăduiesc bolnavii.
În funcție de proximitatea geografică, obiceiurile şi tradițiile de Sânziene variază, de la o regiune la alta. La baza acestor ritualuri stau florile galbene numite sânziene, ce cresc prin poieni şi care sunt culese de fete pentru a le împleti apoi în coronițe. Aceste cununi se pun în case, pe porți, la ferestre, pe stupi şi chiar pe ogoare, cu credința ca ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc şi belșug tot anul.
Un alt obicei, spune că fetele își aruncă aceste cununi peste acoperișul casei, iar acea cunună care va rămâne agățată va prevesti măritișul apropiat al fetei. Pentru a-şi visa sortitul, în noaptea de Sânziene, fetele dorm cu un buchețel din aceste flori sub pernă.
În popor, sărbătoarea Sânzienelor are şi denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că dacă această pasare va înceta să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă.
