În trecut, femeile aveau o viață dificilă datorită diferențelor de gen făcute de societate. Interzicerea drepturilor și violența au stârnit reacții imense din partea femeilor, fiind hotărâte să lupte pentru libertatea lor.
Câteva dintre drepturile interzise femeilor se găsesc în cartea „Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1928-1948)” scrisă de Ștefania Mihăilescu, și anume: până la sfârșitul secolului al XIX-lea, femeile din România nu puteau să urmeze studii superioare, iar până în anul 1920 nu aveau dreptul să devină avocate. Totodată, până în 1932, femeilor române căsătorite le-au fost interzise dreptul de a deține proprietăți, de a încheia contracte și mai ales de a primi tutela pentru copii lor. Pe lângă acestea, până în 1946, nu puteau să voteze pentru alegerile parlamentare, să fie alese în Parlament și nici să conducă ministere.
Începând din a doua jumătate a secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX, organizațiile femeilor au pornit în lupta de a-și câștiga acele drepturi. Primul pas care a dus la o schimbare în această privință a fost obținerea dreptului de vot pentru administrația locală în anul 1929, dar și pentru alegerile generale în 1938. O altă reușită a fost cea din 1939 în legătură cu obținerea dreptului de a fi alese în Parlament femeile cu studii și cu vârste peste 30 de ani. Din păcate, puține femei s-au alăturat educației și întrucât existau anumite preconcepții asupra lor, multe dintre ele renunțau să mai participe la vot.
O cauză care a eliminat însă dreptul la vot a fost influența regelui Carol al II-lea, și doar din 1946 prima Constituție comunistă a României a aprobat dreptul ca toți cetățenii cu vârsta de peste 18 ani să voteze indiferent de „sex, naționalitate, rasă, religie, grad de cultură, profesiune”. Din nou, apariția regimului autoritar a fost un impediment care a înlăturat acest drept, dar în final femeile au avut libertatea să voteze din anii `90.
Personalități feminine din România
În România au existat numeroase personalități feminine care au schimbat istoria, însă acest subiect nu este suficient de dezbătut astfel încât să ajungă în atenția românilor.
Așadar, una dintre cele mai puternice personalități feminine din România este Ella Negruzzi. S-a născut la data de 11 septembrie 1876, la Iași, și a fost fiica scriitorului și politiceanului Leon C. Negruzzi și sora mai mică a generalului Mihai Negruzzi.
Ella Negruzzi s-a remarcat în istoria feminismului datorită ambiției și luptei sale de a-și primi drepturile și respectul în societate. După terminarea studiilor universitare, Ella s-a înscris la Baroul Iași, însă a fost respinsă deoarece, fiind femeie, nu avea drept de vot, iar avocaților le era necesar să aibă drept de vot. Fiind dedicată acestui domeniu, Ella nu a renunțat să-și câștige drepturile. De aceea, a intentat numeroase procese care au durat aproape șase ani, urmând ca Ellei să îi fie acceptată cererea de admitere în Barou și astfel a devenit prima femeie avocat din România.
Ella Negruzzi luptă în continuare, însă de data aceasta pentru a le sprijini pe femei. A înființat Asociația „Emanciparea femeii” împreună cu alte personalități feminine, Maria Baiulescu și Elena Meissner, cu scopul de a ajuta femeile să se dezvolte în toate domeniile și să-și ocupe profesii în funcție de pregătirea fiecăreia. În plus, asociația a fost de mare succes, întrucât după multe eforturi, femeilor românce le era permis accesul în Consiliul Superior al Muncii, în școli și în căi ferate. A luat inițiativă și asupra femeilor de la sate prin înființarea unor cercuri culturale și cămine, învățându-le despre îngrijirea copiilor și întreținerea gospodăriei.
Ella Negruzzi a fost și membra „Partidului Național Țărănesc” instituit în 1926, iar în 1929, a fost aleasă consilier local în București, împreună cu Alexandrina Cantacuzino și Calypso Botez, care au avut de asemenea un rol important în istoria feminismului.
Ella Negruzzi s-a alăturat și organizației „Grupul avocaților democrați” înființată în 1935 după ce a avut loc instaurarea fascismului în Germania, pentru a se opune războiului.
În 1936, a înfiiințat „Frontul feminin”, încurajând femeile să participe la acțiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale și culturale.
Ella Negruzzi rămâne un exemplu demn de urmat și poate fi numită drept „simbol al puterii feminine” datorită activităților sale, dăruirii și răbdării de care a dat dovadă.
Mai multe informații despre alte femei care au schimbat lumea aflați aici.
