Ecaterina Teodoroiu – „eroină a națiunii române”

În 14 ianuarie 2021 s-au împlinit 127 de ani de la nașterea Ecaterinei Teodoroiu și tot în acest an ea a fost declarată „Eroină a națiunii române” pentru neînfricarea, eroismul și sacrificiul ei din timpul Primului Război Mondial.

Oare câți dintre elevi, studenți, oameni de rând, cunosc aceste cuvinte: “Înainte băieţi, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”, spuse de o tânără de 23 de ani în timp ce gloanțele îi străpungeau trupul sau câți știm despre victoria românilor în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz? Suntem obișnuiți și îndrumați de societate să vedem doar luptele purtate de bărbați, fără să conștientizăm că au existat și femei care au avut un rol definitoriu în istorie.

       A luptat ca un adevărat soldat pâna la ultima suflare pentru țară, familie și pentru frații căzuți la datorie și ei, fără teama că este în primejdie în orice moment. Aceasta a fost Ecaterina Teodoroiu, supranumită și „Eroina de la Jiu”, prima femeie sublocotenent a armatei române care a participat în Primul Război Mondial.

        Ecaterina Teodoroiu se naște în 1894 într-o familie săracă, cu mulți copii, în comuna Vădeni (astăzi un cartier al orașului Târgu Jiu). Numele ei inițial a fost Cătălina Toderiu, dar învățătoarea ei a hotărât să o treacă în catalog drept  Ecaterina Teodoroiu, fără să știe că va da viață unei legende din istoria românilor și un reper al curajului și al patriotismului. Pleacă de acasă la București cu gândul de a fi învățătoare, neștiind că destinul ei va fi unul mult mai grandios. Prima dată își ia atribuții de cercetaș pentru îngrijirea răniților în cadrul organizației Crucea Roșie Română, după intrarea țării în război fiind asistentă medicală pe front, iar în final moartea fraților și mai ales a ultimului frate, Nicolaie, o face să ia o decizie drastică și să intre pe front în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române, din această postură participând la bătălia de la Mărășești, unde a și murit. Din imaginile pe care le avem cu ea, ne putem da seama că era o tânără zveltă, dar cu o privire impunătoare și plină de curaj.

      Privită cu scepticism de ceilalți soldați, fiindcă erau obligați să respecte ordinele unei femei și uneori încercând prin diferite metode să o dea la o parte, Ecaterina Teodoroiu dă dovadă de multă precizie și îndemânare încă din momentul când a fost luată prizonieră de o santinelă germană și reușește să scape împușcându-i cu un revolver ascuns, totodată fiind și ea rănită. Revenită la unitatea sa, a continuat luptele în zona orașului Filiași și a fost din nou rănită, de această dată mai grav, suferind fracturi ale tibiei și femurului, o perioadă fiind în incapacitate de a lupta. Revenită pe front, în seara de 22 august 1917, în decursul unui atac în timpul luptei de la Mărășești, Ecaterina Teodoroiu este străpunsă de gloanțele inamicilor și cade pe front, ultimele ei cuvinte, chiar și în ceasul morții, fiind de încurajare pentru soldații ei „Înainte băieţi, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”

       După 103 ani, „Eroina de la Jiu”, rămâne o emblemă a României Mari, fiind ridicate monumente în cinstea ei și rămânând un „model” al istoriei despre care toți ar trebui să știm. Ea este comemorată în fiecare an la data de 22 august.

         Mai multe informații despre ea se pot găsi aici și aici.

Despre viața și faptele ei a fost realizat și un film biografic în 1978, „Ecaterina Teodoroiu”, regizat de Dinu Cocea, rolul eroinei fiind jucat de Stela Furcovici.