Curiozități despre melci 

Putem considera natura un bun grădinar, deoarece ne demonstrează prin cele mai frumoase culori, texturi și sunete. Natura se poate referi atât la fenomenele lumii fizice, cât și la viață în general.

O dată cu creșterea temperaturii exterioare, melcii au ieșit din hibernare și pot fi observați cu ușurință prin parcuri, grădini și chiar în ghivecele cu flori. Cei ce iubesc grădinăritul, din când în când, simt frustrare pentru marile stricăciuni produse de melci.

Melcul face parte din clasa Gastropodă – cea mai largă grupă de moluște. Ei sunt printre cele mai vechi organisme care populează planeta. Sunt animale mărunte, cele mai multe cară în permanență în spate greutatea unei cochilii, sunt lente, deci incapabile să se ascundă cu rapiditate din fața dușmanilor, iar întotdeauna sunt amenințate de capricile vremii, uscăciunea nefiindu-le favorabilă. În ciuda tuturor acestor dezavantaje, populațiile de melci sunt rezistente și dificil de combătut.

Cochilia melcilor este calcaroasă răsucită în spirală, din care iese un „picior” – organul de deplasare al melcilor. Acest picior nu este la fel ca cel al insectelor sau al oamenilor, seamănă mai degrabă cu o talpă, folosindu-se de ea pentru a se târî. În partea anterioară a piciorului se află capul, împodobit cu patru tentacule: cele lungi poartă în capăt ochii, cele scurte au rol senzorial. Aceste tentacule sunt faimoasele „coarne” ale melcilor. O altă caracteristică interesantă, este faptul că toși melcii au corpul acoperit cu mucus, o substanță vâscoasă, secretată de glande ale piciorului, care permite astfel, păstrarea umidității, dar și alunecarea în timpul deplasării. Cochilia îndeplinește câteva funcții, cea mai evidentă este aceea de a adăpostii organele acestuia. Ea furnizează puncte de ancorare pentru mușchi și, astfel, funcționează ca un veritabil schelet extern. Cochilia ajută și la păstrarea umidității atît de prețioasă pentru melci. 

Melcii se hrănesc cu materie vegetală proaspătă, dar și adlată în descompunere. Ei au dezvoltat un organ special, numit radulă, care îi ajută în procesul de hrănire. Aceasta are forma unei limbi cu zimți, asemenea unei pile, cu care răzuiesc fragmente minuscule de hrană. 

Ei posedă atât organe de reproducere feminine, cât și masculine. Dar pentru reproducere este nevoie de doi parteneri, unul va funcționa ca femelă și celălalt ca mascul. Melcii depun oua din care ies melci cu aceeași formă ca a adulților, dar mici și cresc continuu adăugând noi spire la cochilie.

Ei se hrănesc atât cu materie vegetală proaspătă, cât și cu materie vegetală aflată în descompunere. În plus, au dezvoltat un organ special, numit radulă, care îi ajută în procesul de hrănire. Aceasta are forma unei limbi cu zimți, similară unei pile, cu care animalele răzuiesc fragmente minuscule de hrană. Melcii posedă atât organe de reproducere feminine, cât și masculine; ceea ce le dă un avantaj clar în fața mamiferelor. 

Durata lor de viață este între 1 și pâna la 15-20 de ani. Își petrec timpul sub frunze, ascunși de razele soarelui, activi fiind mai mult noaptea. 

Către toamnă melcii intră în hibernare, se ascund în pământ, în zonele cu mușchi și se închid în cochilie până vin zilele de primăvară. Ei ajung să hiberneze pana la 5-6 luni. 

Foto: Daiana Hanțig

Surse text: https://mindcraftstories.ro/mediu/dupa-melci-pe-indelete/https://goki.ro/animale/melcul_2940.html