Poet și pictor Ucrainean, critic al Imperiului Rus și al opresiunilor provocate de acesta, Taras Șevcenko este una dintre cele mai importante figuri din istoria Ucrainei, fiind considerat fondatorul limbii și literaturii ucrainene moderne și considerat poetul național al poporului ucrainean. Acesta, prin intermediul artei sale, a protestat împotriva monarhiei și sistemului opresiv în care trăia, fapt ce i-a adus în cele din urmă condamnarea.
Taras Șevcenko s-a născut la data de 9 Martie 1814 în satul Moryntsi din Ucraina, în aceea perioadă parte a Imperiului Rusesc. La origine era dintr-o familie de iobagi a căror ocupație principală era agricultura. Totuși, de la vârsta de 8 ani, acesta începe să facă cursuri de gramatică cu un dirijor de cor din satul natal, și mai apoi începe să practice desenul. Acesta a fost eliberat de statutul de iobag în anul 1838 în timp ce era student la Academia de Arte Frumoase din St. Petersburg.
Prima lui colecție de poezii a fost publicată în anul 1840 fiind intitulată Kobzar. Prin poeziile lui, acesta își exprima interesul pentru folclorul ucrainean, dar nu după mult timp și-a schimbat abordarea, urmărind portretizarea tenebroasă a istoriei ucrainene. Cel mai bun exemplu este poemul epic Haidamaks. Cuvântul Haidamaks se referă la o formațiune paramilitară compusă din iobagi și nobili săraci, similar în limba română cu termenul de haiduc. Subiectul abordat în poemul lui Șevcenko este Koliivshchyna, o importantă revoltă ce a avut loc în anul 1768, la care au participat și bunicul împreună cu consătenii săi.
În anul 1847, Șevcenko și-a început activitatea de profesor de arte vizuale în cadrul Universității din Kiev. Tot în acest timp, acesta s-a alăturat Frăției Sfinților Chiril și Metodiu, o societate politică secretă din Kiev ce avea ca scop liberalizarea sistemului politic și social din interiorul Imperiului Rus. Societatea secretă nu a avut o viață lungă, tot în 1847 aceasta fiind sugrumată de către autoritățile rusești, Șevcenko urmând să fie pedepsit cu serviciu militar obligatoriu și chiar exil. Ceea ce a dus direct la pedeapsa autorului au fost trei dintre poeziile scrise de acesta, Vis, Caucaz și Epistolă, poezii ce satirizau opresiunea Rusiei asupra Ucrainei și deschideau perspectiva unei revoluții.
În 1857, Șevcenko s-a întors din exil, în 1858 revenind la Moscova și în cele din urmă la St. Petersburg. În 1859 acesta revine în Ucraina dar dreptul de a locui acolo îi este refuzat, întorcându-se din nou la St. Petersburg. Acesta moare în anul 1861, la vârsta de 47 de ani.
Taras Șevcenko este considerat fondatorul limbii ucrainene scrise, scrierile lui formând fundamentul literaturii ucrainene moderne. Poezia acestuia a contribuit foarte mult dea lungul timpului la formarea și creșterea conștiinței naționale ucrainene. Totuși, în timpul vieții sale, acesta a fost cel mai mult apreciat pentru opera sa artistică, fiind unul dintre cei mai desăvârșiți pictori pe care Ucraina i-a oferit lumii. În continuarea acesta rămâne un important simbol cultural și chiar un simbol al libertății ucrainenilor, numele lui fiind purtat de străzi, bulevarde, piețe, Opera Națională și chiar de către Universitatea Națională din Kiev.
Pentru mai multe informații puteți consulta următoarele surse: [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7].
