Cetatea Șiriei – încărcată de istorie

Vestul României are un trecut tumultos, marcat de lupte, cuceriri otomane, eliberări ale forțelor creștine, epidemii de ciumă și ocupații străine.

Satul Șiria se află la o distanță de doar 30 de minute de Arad, făcând parte din zona Miniș, recunoscută pentru cercetările în dezvoltarea viticulturii, cu renumite soiuri de struguri de origine controlată și crame ce valorifică valorile locale.

Parte din istoria localității, Cetatea Șiriei, construită în stil romanic, datează din secolul al XIII-lea. Un rol important în viața acesteia l-au avut voievozii și cnejii români. Între anii 1444-1445, cetatea intră în posesia lui Iancu de Hunedoara. După moartea acestuia, Șiria ajunge în mâna lui Matei Corvin. Sub stăpânire otomană, spre mijlocul secolului al XVII-lea, fortărața servește drept garnizoană a lui Mihai Viteazul între anii 1599-1600. Ulterior, cetatea este ocupată din nou de către otomani, deținută pana în anul 1693. Din motive strategice, trupele habsburgice au distrus cetatea în anul 1784.

Rolul cetății era strategic, de apărare și economic având arondate 110 state. Cetatea avea patru porți, iar șanțul din fața cetății, care avea o adâncime de 10 metri, era traversat de un pod mobil. Spre nord se văd rămășițele unui donjon (turn), care alături de zidul înconjurător reprezintă cele mai vechi părți. Donjonul este lung de 109 metri și lat de 18 metri. Materialele de construcție folosite sunt: varul stins direct pe piatra, provenit din Agrișul Mare și piatră adusă din cariera Galșa, de la o depărtare de 3,5 km.

O legendă cunoscută a cetății este cea în care se spune că fortăreața ar fi fost construită de fiicele unui uriaș. Localnicii afirmă că, intr-o anumita zi din an, spiritele celor trei fete se materializează în șerpi și veghează cetatea.

În prezent cetatea păstrează amintiri și este vizitată de către mulți turiști, dar și de localnici ai orașelor din apropiere. Pentru relaxarea acestora, la o distanță de 100 de metri de cetate sunt amplasate mai multe ciupercuțe, zone pentru grătar și un loc de joaca pentru copii.

Surse: www.cniptarad.ro

Foto: Daiana Hanțig