Creativitate umană poate fi o mare fără fund și fără maluri, iar pe valurile ei plutesc diferite moduri de a o exprima. Filmul este o artă, ca mod de transmitere a trăirilor, a ideilor, a experienței posesorului de imaginație. Filmul surprinde efemerul, încearcă să îl oprească în timp pentru a-l capta, dă sens clipelor care în mod normal ar dispărea sub ochii noștri nevăzute: o privire, o lumină care cade într-un anumit unghi. Ceea ce a fost unic devine accesibil, păstrat în siguranța filmului care îi devine cămin.
Filmul este atât o ancoră care ne leagă de realitate, care poate spune adevăruri mai mari decât realitatea imediată, cât și o poartă spre o lume depărtată de viața trăită de fiecare dintre noi.
Filmul e o oglindă spre interior, în timp, ne provoacă idealurile și ne formează opiniile, ridică și doboară concepții. Creează modele prin personajele si conflictele explorate sau oferă ocazia de a lua o pauză de la gânduri, pentru a da frâu liber sentimentelor.
Filmul e o memorie artificială, un prilej de reflecție și interpretare.
